Rezumat: UDMR-ul s-a înţeles cu partidele să modifice legea regiunilor de dezvoltare, astfel încât să se creeze din nou Regiunea Autonomă Maghiară. Pentru că le era teamă de oprobiul public, partidele au înscenat procedura de aprobare tacită a legii prin Senat. Am trimis trei petiţii Preşedintelui Senatului prin care îi cer să spună adevărul, să facă publică lista cu senatorii trădători şi să repete şedinţa. 

Tactica găinii în călduri aplicată în Senat

 

Senatorii ne cred pe toţi proşti: se înţeleg pe la spate cu UDMR-ul, iar în şedinţa oficială joacă teatrul patriotismului.

 

Pe scurt: UDMR-ul a prins curaj ÅŸi încearcă să treacă o lege prin care să facă încă un pas pentru reconstituirea regiunii autonome maghiare, adică să grupeze judeÅ£ele Harghita, Covasna ÅŸi MureÅŸ într-o aÅŸa zisă regiune de dezvoltare. Partidele se tem că, dacă îi lasă, li se suie poporul în cap, aÅŸa că adoptă tactica găinii fugărite care vrea să fie călărită, dar să nu fie numită curvă: se “împiedică de cvorum”! [Read more →]

Cercetătorii au ajuns la concluzia că personalitatea agresivă, intolerantă şi temperamentală ar putea reprezenta apanajul unei naturi evoluate.

Dimpotrivă, o atitudine comportamentală mai copilăroasă, manifestată prin toleranţă ÅŸi generozitate, ar fi un indicator al unei dezvoltări inferioare, arată noul studiu. [Read more →]

Rezumat: Modurile ezoterice de organizare a aniversărilor lui Eminescu îi ţin departe pe românii obişnuiţi de emoţia evenimentului. Cei plătiţi de la buget să se ocupe de asta o fac fără tragere de inimă, pentru că de 121 de ani încoace Eminescu refuză să mai dea şpagă.

ÃŽmpreună cu alte asociaÅ£ii ÅŸi câţiva prieteni, am organizat o aniversare “populară” a lui Eminescu, care a spart toate tiparele.

Un român anonim, care s-a oprit pentru un minut ca să citească o poezie de Eminescu

Îl mai aniversăm pe Eminescu?

De două ori pe an, în 15 ianuarie şi 15 iunie, se spune că îl aniversăm pe Eminescu. Oare?

În realitate, în afară de elevii care mai au câte un profesor care să îi îndemne să citească din Eminescu, noi ceilalţi, oamenii simpli, suntem condamnaţi la postura de spectatori pentru tot felul de specialişti şi actori, care ne orbesc cu ştiinţa şi talentul lor. Veniţi din altă lume, aceştia vorbesc limbi străine pentru majoritatea dintre noi, ne timorează sau pur şi simplu ne plictisesc şi, din această cauză, nu sunt de condamnat cei care schimbă programul sau care lasă necitit articolul despre Eminescu: aceeaşi poză, aceleaşi scrisori către Veronica Micle, aceleaşi simpozioane, vernisaje şi conferinţe.

De ani de zile, Eminescu este îndepărtat de nivelul nostru, al omului obişnuit, şi ni s-a creat impresia că la evenimentele aniversare riscăm să ne facem de râs, pentru că noi nu ne ridicam la nivelul unui eminescolog şi nu recităm ca un actor profesionist.

Să fiu bine înÅ£eles: ceea ce fac oamenii de cultură ÅŸi specialiÅŸtii este foarte important, numai că Eminescu nu este numai al lor. [Read more →]

Americanii, ruşii şi românii trimit în spaţiu prima navă spaţială multi-naţională. Echipajul este format din căţelul Tom, căţeaua Laica şi Dumitru Prunariu. Nava ajunge pe orbită şi ia legătura cu baza.

Americanii: Hello, Tom?… Ham! Ham!… Ai pornit generatorul?… Ham! Ham!

RuÅŸii: Alio, Laica? …Ham! Ham! … Ai conectat antenele?… Ham! Ham!

Românii: Alooo, Prunariu? … Da, să trăiÅ£i! … Măi băiatule, ai dat de mâncare la câini?

Capitolul 1: Conducerea companiei “ROM-telecom”

 Yorgos Ioannidis, Director General [Read more →]

Continuarea articolului “Aplauze pentru puÅŸcăriaÅŸi?” din 22.11.2009

Atenţie: 10% bonus adăugat la final în 1.12.2009!

         Trei muÅŸchiuloÅŸi îmbrăcaÅ£i în civil ne-au înconjurat ÅŸi ne-au “condus” afară din sală, rapid ÅŸi discret. Din mers, ne-au luat banerele de hârtie ÅŸi au început să le mototolească. Nu, nu erau agenÅ£i KGB ci, aÅŸa cum aveau menÅ£ionat pe ecusoane, erau “organizatori” într-un eveniment finanÅ£at de Comisia Europeană prin Programul Tineret în AcÅ£iune. “AcÅ£iunea” a constat în anihilarea societăţii civile “indezirabile politic”.

        S-a întâmplat în 25 noiembrie 2009, la Festivalul “naÅ£ional” de teatru al puÅŸcăriaÅŸilor, organizat la Teatrul Nottara de AdministraÅ£ia NaÅ£ională a Penitenciarelor (ANP), în colaborare cu onegheurile care mănâncă bani europeni din consolarea puÅŸcăriaÅŸilor.

         Motivul agresiunii? O nouă societate civilă a încălcat teritoriul în care se zbenguiau nestingheriÅ£i euro-politrucii. Pentru prima dată, în acelaÅŸi spaÅ£iu, s-au confruntat [Read more →]

Rezumat: BBC prezintă un film de 20 de minute despre România în show-ul de mare audienţă TopGear. Trei tipi hazoşi conduc trei maşini bengoase de la Constanţa până pe Transfăgărăşan şi filmează ce vede tot prostul.

      BineînÅ£eles că în cadru intră Å£igani care vând peÅŸte ÅŸi fructe pe marginea drumului, o ÅŸatră la cort, câini vagabonzi, căruÅ£e, vaci, un sat de Å£igani ÅŸi un cocalar care-i anunţă, în faÅ£a intrării principale a Palatului Parlamentului, că vor fi primiÅ£i de Åžeful de trib, Secretarul General al Camerei DeputaÅ£ilor! “Borat country”- zice unul la un moment dat.

      O Å£ară întreagă se băşică, în consecinţă Ambasadorul Romaniei la Londra “i-a atitudine” ÅŸi solicită BBC să elimine unele remarci.

      M-am băgat ÅŸi eu în seamă ÅŸi am trimis următoarea scrisoare realizatorilor. [Read more →]

         Pe ce mai cheltuie banii Comisia Europeană? Pe ce este mai important, ca de obicei: lecţii de actorie în închisori şi festivaluri naţionale de teatru cu actori puşcăriaşi!

         După ce ÅŸi-au făcut debutul pe scena Teatrului NaÅ£ional “Lucian Blaga” din Cluj, vedetele dungate de la Gherla vor fi plimbate cu autocarele AdministaÅ£iei NaÅ£ionale a Penitenciarelor pe Calea Victoriei din BucureÅŸti, pentru a se reuni cu colegii din alte 15 “universităţi” pe scena Teatrului Nottara.

         Åži, cum ne informează Comunicatul de presă, acest efort european este îndreptat spre binele nostru: ni se vor “combate preconcepÅ£iile sociale despre lumea puÅŸcăriei”, ni se va “stimula interesul către această pătură socială” ÅŸi ni se va “pozitiva mentalitatea românească“. Exact ce ne trebuie!

         Cum nimic nu se face de la sine, cei care s-au sacrificat să primească banii Comisiei Europene au fost [Read more →]

     Înaintea Congreselor PCR, Scânteia publica pagini întregi de scrisori de încurajare a participanţilor, trimise  de ţăranii de pe ogoare, siderurgiştii din schimbul trei, secţia electrică a uzinei, tapiţerii, filaturistele, ceferiştii, forjorii, ţesătoarele, proiectanţii, chimistele, tractoriştii, învăţătoarele, uteciştii, pionierii şi chiar şi şoimii patriei, cu dinţişorul legat cu aţă de clanţa uşii.

     Când a crăpat CeauÅŸescu, am crezut că am scăpat de această propagandă “comunistă” pentru totdeauna. ÃŽntre timp, am aflat că, pe lângă organizaÅ£iile de partid care făceau scrisori “la comandă”, au existat destui idealiÅŸti ÅŸi lingăi patologici care au scris ÅŸi au trimis astfel de idioÅ£enii, pe care Scânteia le publica cu prioritate: Grigore de la curu’ vacii, Popescu de la sculărie, contabila Maricica, toate semnate cu nume reale.

     Iată că încă nu s-au împlinit 20 de ani ÅŸi “oamenii muncii” reînvie ÅŸi trimit din nou scrisori. Apar aÅŸa, din senin, ÅŸi Å£in cu tot dinadinsul să explice ţării cum e cu democraÅ£ia, fără să-i întrebe nimeni, ÅŸi în final ne îndeamnă patetic să mergem la vot. Culmea ironiei, iată că se găsesc saituri cu pretenÅ£ii care să-i publice, [Read more →]

Dilema lui Caragiale te macină: “Eu cu cine votez?” 

      EÅŸti scârbit până peste cap de corupÅ£i, mincinoÅŸi, obraznici ÅŸi prefăcuÅ£i care, chipurile, “te reprezintă”, dar simÅ£ul civic ÅŸi deontologii de serviciu te îndeamnă să-Å£i faci datoria de cetăţean, pentru că “d-aia au murit tinerii în ’89” ÅŸi “cine nu votează, n-are dreptul să critice”.

Democraţia este un teatru

      Rolul tău în scenariu este să schimbi periodic politicienii între ei: azi fură unul, mâine celălalt, poimâine din nou primul şi tot aşa. Când se împute treaba, dai de pământ cu ei şi pui în loc pe copiii, nepoţii şi protejaţii lor.

      Loc pentru altcineva nu este, pentru că nu te poţi pune cu ei decât dacă eşti un grup suficient de larg, cu foarte mulţi bani şi cu enorm de mulţi observatori în secţiile de votare pentru a le bloca fraudele – exact aşa ca noi, dacă am fi organizaţi.

Actorii pentru spectacolul din 22 noiembrie:

      DistribuÅ£ia e bogată: “patriotul”, “cameleonul”, “revoluÅ£ionarul de catifea”, “diplomatul”, “independentul”, “minoritarul”, “hipiotul”, “milionarul excentric” etc.

      TotuÅŸi, democraÅ£ia noastră “autoinclusivă ÅŸi non-discriminatorie” are o scăpare: lipseÅŸte “femeia”!        

Pe noi ne-au pus figuranţi. Să acceptăm?

      Pentru ca utopia democraÅ£iei să pară credibilă, este nevoie ca tu, cetăţeanul, să-Å£i joci conÅŸtiincios rolul de figurant. Politicienii te motivează cu iluzia că alegi “răul cel mai mic” ÅŸi astfel te fac să intri în jocul lor ÅŸi să-i roteÅŸti între ei, la fel cum îşi schimbau soldaÅ£ii ciorapul stâng cu dreptul ÅŸi invers, în speranÅ£a că găurile se vor reaÅŸeza ÅŸi degetele nu vor mai ieÅŸi afară.

      Care-i soluţia ? De fapt, nu-i o soluţie, pentru că n-o să rezolve miraculos criza politică. Cel mult, o să-i facă pe politicieni mai responsabili dar, sincer, ne îndoim şi de asta. E doar o formă de protest, un vot de blam adresat întregii clase politice şi un mod de exprimare mai eficient decât dacă ai sta acasă. E vorba de votul nul.

“Adică să-i las pe alÅ£ii să decidă în locul meu?”

      Eşti atât de naiv încât crezi că votul tău contează? Pentru fiecare alegător ca tine sunt alţi 10 care vor vota cu cel care le-a dat o şapcă, sau o galeată sau e bronzat la fel. Dacă ai reuşit să citeşti până aici, faci parte din minoritatea ale cărei voturi nu contează la aceste alegeri.

“De ce să nu votez în alb?”

      Pentru că este foarte uşor pentru membrii secţiei de votare să se înţeleagă între ei şi să ştampileze buletinele albe pentru candidaţii partidelor lor. În schimb, un buletin pe care sunt deja aplicate mai multe ştampile nu poate fi înregistrat decât ca vot nul, iar sensul său nu mai poate fi denaturat.

 
“De ce să nu stau pur ÅŸi simplu acasă ?”

      Este şi aceasta o formă de protest perfect legitimă, doar că e mai puţin explicită decât votul nul. Nu există nicio posibilitate de a-i deosebi pe cei care absentează în semn de protest de cei care stau acasă din comoditate.

      În plus, există riscul ca în unele secţii de votare, membrii secţiei să voteze în locul celor absenţi. Alegerile fără fraudă sunt ca nunta fără lăutari!

“ÃŽÅ£i dai seama ce se întamplă dacă iese X?”

      Dacă încă mai gandeşti aşa, te sfătuim să te apuci cât mai repede să conspectezi toate materialele electorale ale candidaţilor, pentru că e chiar păcat să nu le studieze nimeni, la câţi bani au costat. Nu ignora miile de benere cu feţele candidaţilor, pentru că se uită cu toţii la tine!

Care este procedura corectă?

         1. Votează-i pe toţi! Mergi la votare şi aplică ştampila cu generozitate pe toate căsuţele de pe buletinul de vot. Apoi trage aer în piept şi mai votează-i o dată, şi încă o dată, până rămâi fără tuş. În acest fel le transmiţi că nu eşti mulţumit de oferta lor şi că vrei altceva.

         2. Retrimite acest mesaj la cât mai multe persoane.

         3. Printează afişul campaniei şi lipeşte-l în locuri vizibile, pentru ca şi cei fără net să afle că există această posibilitate de comunicare cu clasa politică.

Care este rezultatul aÅŸteptat?

      Ne propunem ca preşedintele să fie ales cu atât de puţine voturi, încat să fie arătat cu degetul!