APUCÄ‚TURI KGB-ISTE CU FINANÅ¢ARE UE

Continuarea articolului “Aplauze pentru puÅŸcăriaÅŸi?” din 22.11.2009

Atenţie: 10% bonus adăugat la final în 1.12.2009!

         Trei muÅŸchiuloÅŸi îmbrăcaÅ£i în civil ne-au înconjurat ÅŸi ne-au “condus” afară din sală, rapid ÅŸi discret. Din mers, ne-au luat banerele de hârtie ÅŸi au început să le mototolească. Nu, nu erau agenÅ£i KGB ci, aÅŸa cum aveau menÅ£ionat pe ecusoane, erau “organizatori” într-un eveniment finanÅ£at de Comisia Europeană prin Programul Tineret în AcÅ£iune. “AcÅ£iunea” a constat în anihilarea societăţii civile “indezirabile politic”.

        S-a întâmplat în 25 noiembrie 2009, la Festivalul “naÅ£ional” de teatru al puÅŸcăriaÅŸilor, organizat la Teatrul Nottara de AdministraÅ£ia NaÅ£ională a Penitenciarelor (ANP), în colaborare cu onegheurile care mănâncă bani europeni din consolarea puÅŸcăriaÅŸilor.

         Motivul agresiunii? O nouă societate civilă a încălcat teritoriul în care se zbenguiau nestingheriÅ£i euro-politrucii. Pentru prima dată, în acelaÅŸi spaÅ£iu, s-au confruntat voluntari de la un onegheu care joacă cum cântă (ÅŸi plăteÅŸte) UE cu voluntari care apără valorile tradiÅ£ionale româneÅŸti. Åži unii, ÅŸi alÅ£ii, aveau în egală măsură permisiunea organizatorului, numai că “gorilele” au considerat că europenoizii care le-au dat banane sunt “mai egali” ÅŸi au profitat de ocazie pentru a-ÅŸi manifesta loialitatea.

         Norocul nostru a fost că şeful cel mare, directorul general al ANP, s-a dovedit a fi un om echilibrat şi a trimis gorilele înapoi în colţul lor. Gestul său a fost de-a dreptul eroic în actuala conjunctură europeană, unde până şi lipsa de entuziasm se pedepseşte, şi trebuie menţionat ca atare: mai există oameni care nu s-au tâmpit!

         Mărul discordiei a fost pretenţia onegheurilor de prisoner-lovers de a forţa populaţia să împartă tărâmul artistic în mod egal cu puşcăriaşii, cu justificarea că arta te face generos: cel care te-a violat ieri în lift merită aplauzele tale azi, când se uită în ochii tăi de la înălţimea scenei! Ba chiar ai ocazia să îi oferi flori şi să obţii un autograf, chiar dacă nu mânuieşte pixul la fel de bine ca briceagul.

         Noi, voluntarii românofoni, am militat pentru păstrarea stereotipurilor tradiţionale, adică pentru dreptul de a nu ne întâlni cu puşcăriaşi pe Calea Victoriei şi pentru dreptul de a-i considera pe puşcăriaşi inferiori din punct de vedere moral, şi chiar dispreţui.

         Nu am găsit o modalitate mai directă de a arăta absurditatea pretenÅ£iilor europenoizilor decât proverbul românesc: “S-a suit scroafa în copac”, unde scroafa este puÅŸcăria ÅŸi copacul Calea Victoriei. Oare ce proverb să folosim la anul, cand vor organiza festivalul la NaÅ£ional sau la Ateneu?

         Pentru a atrage atenÅ£ia asupra calităţii actorilor, am ales să prezentăm publicului un fragment dintr-o piesă în care joacă… Dracul:

         “Da, ÅŸtim ÅŸi noi că teatrul ar trebui să fie

         O şcoală de moravuri şi-un leac de insomnie,

         Un sfânt lăcaş în care un spectator novice

         Când intră să se dreagă, nu riscă să se strice.”

         Intolerantul George Topârceanu nu a găsit altă rimă!

         Resursa umană implicată în acţiune a constat în trei voluntari antrenaţi psihic să o ia pe coajă (lumea puşcăriei e dură), dintre care unul trecut de 60 de ani, iar resursa financiară  a fost de 7 lei, dintre care 3 am dat pe coli de hârtie şi 4 pe un marker.

         Personal, nu am asistat a reprezentaÅ£ii, din respect pentru victimele “actorilor”. Am privit în schimb fotografiile din foaier, cu imagini de puÅŸcărie, în speranÅ£a că voi găsi un motiv să-mi schimb prejudecăţile, dar am dat de aceleaÅŸi figuri dezumanizate, grobiene, patibulare, în majoritate Å£igănci. La partea artistică nu mă pricep, deci nu mă bag, dar parcă erau ale naibii de urâte. Scuze, maestre BumbuÅ£.

         O menţiune şi despre public: două duzini de arty-farty!

         Ziua următoare, Mediafax publică o cronică elogioasă despre eveniment, scrisă de Iulia Teliban, din care spicuim: “…manifestare teatrală inedită, în care actorii joacă spectacole inspirate din propria experienţă de a trăi privaÅ£i de libertate, din care n-au lipsit tatuajele, aripile de îngeri ÅŸi mâinile la spate… spectacolul “Poveste de neuitat”, cu copiii de la Centrul de reeducare Târgul Ocna, o poveste în care tinerii actori ÅŸi-au jucat propriile roluri…  tabloul inspirat de dramaturgia lui Cehov a fost combinat cu întâmplări din viaÅ£a reală a deÅ£inuÅ£ilor…  un personaj închis pentru crimă îşi doreÅŸte să crească un porc, aceasta fiind “terapie ocupaÅ£ională”.

         Iată ÅŸi citate din interviuri luate în culise: “Vrem să arătăm că suntem oameni”, spune unul dintre ei, iar un altul: “Sunt a doua oară închis. Prima dată pentru tentativă de omor”. Una dintre vedete face chiar ÅŸi o pledoarie pentru teatru: “Când sunt pe scenă simt o emoÅ£ie mai mare decât cea dată de haÅŸiÅŸ sau heroină”.

         Domnişoară Iulia Teliban, sper că nu sunteţi atât de credulă încât să îl credeţi pe cuvânt! Oricum, meritaţi felicitări: această mică mostră de pupincurism dovedeşte că aveţi potenţial şi că sunteţi o pretendentă serioasă la titlul de Rock Lady.

         Notă: Rock Lady este soÅ£ia neadormită a lui Rock Man, cel care a enunÅ£at principiul de viaţă: “You see what you want to see and you hear what you want to hear”.

Mihai Tociu

Continuare adăugată în 01.12.2009

Iat-o ÅŸi pe a doua candidată la titlul de Rock Lady: Aura Clara Marinescu de la “Adevărul”. Aproape o pagină din Adevărul de seară din 26.11.2009 ne îngreÅ£oÅŸează cu amănuntele perversiunii artistice de la Nottara.

Surpriză însă: domniÅŸoara Aura nu suflă o vorbă despre onegheul ART-FUSION, onegheul SCRIPT ÅŸi fundaÅ£ia grecească “ProÅŸti ca voi mai rar” - specialiÅŸti în mâncat ce-a rămas neconsumat de către SecÅ£ia de Propagandă a PCR.

Lipsesc deci adulaÅ£iile pentru această faună denumită “societatea civilă”, cea care a reuÅŸit să ameÅ£ească AdministraÅ£ia NaÅ£ională a Penitenciarelor ÅŸi Ministerul Culturii până la nivelul la care au pângărit scena teatrului Nottara cu exhibiÅ£iile unor bestii cu chip uman.

Suspectă omisiune! O fi avut remuşcări sau banii de la UE nu au fost împărţiţi corespunzător?