APLAUZE PENTRU PUÅžCÄ‚RIAÅžI?

         Pe ce mai cheltuie banii Comisia Europeană? Pe ce este mai important, ca de obicei: lecţii de actorie în închisori şi festivaluri naţionale de teatru cu actori puşcăriaşi!

         După ce ÅŸi-au făcut debutul pe scena Teatrului NaÅ£ional “Lucian Blaga” din Cluj, vedetele dungate de la Gherla vor fi plimbate cu autocarele AdministaÅ£iei NaÅ£ionale a Penitenciarelor pe Calea Victoriei din BucureÅŸti, pentru a se reuni cu colegii din alte 15 “universităţi” pe scena Teatrului Nottara.

         Åži, cum ne informează Comunicatul de presă, acest efort european este îndreptat spre binele nostru: ni se vor “combate preconcepÅ£iile sociale despre lumea puÅŸcăriei”, ni se va “stimula interesul către această pătură socială” ÅŸi ni se va “pozitiva mentalitatea românească“. Exact ce ne trebuie!

         Cum nimic nu se face de la sine, cei care s-au sacrificat să primească banii Comisiei Europene au fost 14 tineri artiÅŸti, luptători neobosiÅ£i pentru “ideea de toleranţă ÅŸi egalitatea de ÅŸanse”, alături de care au întins mâinile ÅŸi unii mai bătrâni în ale meseriei: Maria Manolescu, Mihaela Michailov, Radu Apostol ÅŸi Bogdan Georgescu.

         Am adresat o întrebare Directorului General al Penitenciarelor cu privire la faptele comise ÅŸi la condamnările pe care le au de executat “actorii”, în speranÅ£a că deÅ£inuÅ£ii selectaÅ£i nu sunt chiar atât de malefici. Vreau ÅŸi eu să ÅŸtiu pe cine urmează să aplaud: un tâlhar, sau un inginer condamnat pentru un accident de muncă?… un ministru excroc, sau un hoÅ£ de borcane de zacuscă?… un violator, sau un deÅ£inut politic condamnat pentru promovarea imaginii mareÅŸalului Ion Antonescu? AÅŸtept răspunsul…

         Organizatorii festivalului ne-au pregătit ÅŸi o surpriză: o puÅŸcărie pentru femei a fost transformată în studio foto, unde deÅ£inutele se pozează între ele. ÃŽn pauzele spectacolelor, vom avea ocazia să admirăm fanteziile criminalelor ÅŸi traficantelor de droguri, în expresie fotografică (cenzurate de Cosmin BumbuÅ£), realizate cu aparate donate prin programul  “CANON te însoÅ£eÅŸte după gratii” ÅŸi tipărite pe hârtie foto de cea mai bună calitate, pe banii patronului firmei F64 STUDIO (ÅŸtie el de ce!) ÅŸi ai revistei TABU-POPO.      Astfel, până când ne vom înfrânge reÅ£inerea ÅŸi vom fura primul portofel, ni se oferă ÅŸansa să fim introduÅŸi în lumea penitencirelor, în mod virtual, prin intermediul acestei expoziÅ£ii.

         O oengistă, care şi-a câştigat existenţa desfăşurând programe similare în închisori, a încercat să mă alăture cauzei motivând că arta nu poate fi judecată prin prisma artistului. Oare?

         Foarte probabil ca unele dintre fotografii să fie chiar artistice şi unii dintre actori să fie chiar talentaţi, numai că, în momentul în care doreşti să îţi exprimi admiraţia, raţiunea te atenţionează că, poate în acel moment, una dintre victimele lor se află internată la dezintoxicare, alta stă la cozi la ghişee să-şi înlocuiască actele furate, un copil este la consiliere psihologică pentru că nu mai poate dormi noaptea de spaimă, o mamă pune flori pe un mormânt. Ce fel de om trebuie să fii ca să mai poţi să aplauzi?

         În 25 ÅŸi 26 noiembrie, la Nottara, voi avea avea ocazia să-mi exprim sentimentele faţă de aceÅŸti actori, regizori ÅŸi euro-propagandiÅŸti ai “toleranÅ£ei”. ÃŽn afară de teamă, nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să mă abÅ£in.

         Ce părere aveţi? Vine cineva cu mine?

                                                                          Mihai Tociu