ÃŽNDEMN LA “TOLERANŢĂ ZERO”

“Cât crezi că pot să mai tolerez aÅŸa ceva? Răbdarea mea are o limită!” – era, cu puÅ£in timp în urmă, forma firească de folosire a verbului “a tolera”.

Cât despre “toleranţă”, aceasta era un simplu termen tehnic, care indica o abatere de la o dimensiune teoretică, ÅŸi care se dorea să fie, ca orice abatere, cât mai mică.

ExcepÅ£ia consta în “casele de toleranţă”, care stârneau imaginaÅ£ia ÅŸi confuzia asupra semnificaÅ£iei acestui cuvânt.

Åži totuÅŸi, în numai câţiva ani, “toleranÅ£a” a ajuns să fie o “VALOARE a UE”, propovăduită pe toate canalele mediatice ÅŸi predată în ÅŸcoli, începând de la grădiniţă.

Este legal să punem în discuţie politicile de toleranţă? Da!

CINE, CUM ÅŸi DE CE a dat o nouă interpretare pentru ”toleranţă”, cei mai mulÅ£i au omis să se întrebe, năuciÅ£i fiind de bombardamentul cu îndemnuri la “toleranţă”.

Suplimentar, s-a creat ÅŸi o teamă iraÅ£ională, pentru că “toleranÅ£a” ne-a invadat viaÅ£a în complicitate cu “discriminarea” – un Bau-Bau modern, despre care ni se repetă întruna să ne ferim ca de Dracu.

IniÅ£ial, tandemul “toleranţă-discriminare” părea a fi o glumă, până când UE ne-a băgat pe gât o lege, nr. 137/2001, ÅŸi a creat o InchiziÅ£ie, denumită Consiliul NaÅ£ional pentru Combaterea Discriminării, care îi pedepseÅŸte expeditiv ÅŸi exemplar pe cei care se îndoiesc de această nouă dogmă. Te pui cu Legea?

Citind-o însă, observăm că aceasta se referă exclusiv la discriminare, iar toleranţa a rămas nelegiferată.

Åži cum este legal tot ce nu este interzis, ESTE LEGAL să punem în discuÅ£ie “valoarea” noii toleranÅ£e UE.

Ce este “toleranÅ£a” în realitate?

“Tolerarea” înseamnă permiterea desfăşurării unei acţiuni care te DERANJEAZĂ, cu toate că eşti îndreptăţit să o opreşti şi ai şi posibilitatea să o faci.

Adică vrei, ai voie şi poţi, dar totuşi nu o faci, iar motivele ar fi: lipsa curajului, lipsa de iniţiativă, mila, sau îţi este ruşine de ruşinea celuilalt. Cum altfel poate fi caracterizat un astfel de comportament decat SLĂBICIUNE?

Chiar mai rău, în încercarea de a-şi justifica lipsa de reacţie, unii se autosugestionează că le place şi încearcă să îi convingă şi pe alţii să procedeze la fel.

Iar culmea PROSTIEI, că altceva nu este, o ating când îl consideră pe agresor egalul lor.

De ce “toleranÅ£a UE” nu este creÅŸtină?

Mila şi toleranţa creştină pot funcţiona numai în interiorul unei comunităţi creştine, unde cel ajutat îşi asumă în faţa lui Dumnezeu datoria de a se recompensa faţă de comunitate, cu prima ocazie când va putea să o facă.

Într-o organizaţie fără Dumnezeu, aşa cum este UE, mila şi toleranţa sunt transformate în instrumente de abuzare a bunătăţii noastre.

A fi bun nu înseamnă că eşti prost!

Ceea ce îi deranjează pe propagandiştii UE este faptul că românii sunt buni fără a fi proşti. Putem avea milă şi toleranţă faţă de oricine, dar cu condiţia ca bunătatea noastră de azi să nu se întoarcă împotriva noastră mâine.

Cea mai clară dovadă că mila şi toleranţa fac parte din însăşi matricea noastră genetică sunt poveştile şi basmele, care abundă de exemple de ajutorare necondiţionată a celor aflaţi la necaz, dar care sunt ÎNTOTDEAUNA urmate de recompensarea binefăcătorilor.

Dar la ce recompensă putem noi să sperăm de la politicienii venali, de la poporul ţigănesc, de la infractori, de la revizionişti şi autonomişti, de la drogaţi, de la prostituate, de la homosexuali, de la imigranţi, de la azilanţi, de la sectanţi – şi toţi ceilalţi pe care propaganda UE ne îndeamnă să-i tolerăm şi să-i respectăm?

În pofida tuturor politicilor de îndoctrinare la care suntem supuşi, instinctul nostru de conservare ne opreşte să fim toleranţi necondiţionat şi fără limite. Pentru că tot Iisus ne-a arătat că există şi o limită a toleranţei, atunci când imaginea Templului a fost ameninţată. A stat El pe gânduri? A vorbit atunci poporului în parabole?

Ce va fi peste 20 de ani?

Când s-a încheiat primul război mondial, întreaga planetă era convinsă că va urma o pace de o mie de ani. Nu a durat nici 20!

Este doar o chestiune de timp până când va ieÅŸi la lumină faptul că utopia toleranÅ£ei este doar o ideologie politică, prin care “Cineva” îşi exercită dominaÅ£ia asupra României.

PropagandiÅŸtii de astăzi ai toleranÅ£ei, adică organizatorii de spectacole “multiculturale” ÅŸi de “parade” ale minorităţilor, cheltuitorii de fonduri europene pentru “integrarea minorităţilor”, cei care introduc în programa ÅŸcolară ore despre toleranţă, jurnaliÅŸtii care fac emisiuni ÅŸi scriu articole despre binefacerile toleranÅ£ei, cu toÅ£ii riscă să rămână în istorie drept colaboraÅ£ioniÅŸti, mercenari, oportuniÅŸti ÅŸi lingăi, iar ong-urile acestora vor fi comparate cu “asociaÅ£iile de prietenie” româno-ruse din perioada stalinistă.

Termenii toleranţă, multi-culturalism, integrare, acceptare, deschidere ÅŸi ceilalÅ£i asemenea, cu care politrucii UE încearcă să ne paralizeze sentimentul identităţii, vor fi expuÅŸi în vitrina “Limbajul de lemn”, alături de lupta de clasă, viitorul luminos ÅŸi lupta pentru pace.

Cei care vor apuca prăbuşirea dogmei toleranţei vor avea dificultăţi în a le explica copiilor lipsa lor de reacţie şi de rezistenţă, iar aceştia se vor amuza teribil de bazaconiile pe care a fost capabilă să le înghită generaţia noastră.

Astăzi, pare a fi o minune ca viitorul să arate în acest fel, dar istoria a demonstrat de atâtea ori că mai realişti sunt cei care cred în minuni.

Prezentul este al prezenţilor!

AÅŸa cum minciunile comuniÅŸtilor din ’45 aveau în spate armata rusă, minciunile prezentului se sprijină pe banii ÅŸi pe interesele câtorva state occidentale.

Nici nu contează dacă sau când UE va împărtăşi soarta URSS. Este un gest de onoare să încercăm să nu ne facem de râs în faţa istoriei, iar primul pas este să adoptăm TOLERANŢĂ ZERO faţă de minciună, din orice direcţie ar veni aceasta.

Avem motive să ne temem? Poate că da, dar cum altfel putem avea pretenţia că ne respectăm înaintaşii care au luptat cu sabia şi puşca, dacă noi ne dăm înapoi să le continuăm idealurile luptând cu vorbe şi desene? În plus, ar putea fi chiar distractiv!