Toleranta Zero

Semnificaţia siglei Toleranţă Zero

Unul dintre miturile fondatoare ale poporului român este săgetarea corbului care a furat inelul moştenitorului. Această frumoasă legendă a fost întruchipată, acum 600 de ani, în blazonul familiei corvineştilor, dar originile ei coboară cu mii de ani în urmă.

Un prinţ se îndrăgosteşte de o fată din cealaltă parte a munţilor şi aceasta naşte un băiat. Vremurile sunt tulburi şi fata este nevoită să fugă cu copilul la părinţii ei. Prinţul îi oferă inelul său, pentru ca fata să poată dovedi peste ani originea nobilă a copilului şi dreptul său de moştenitor.

Copilul creşte mare şi porneşte peste munţi către regatul tatălui său, împreună cu mama şi câţiva curteni. Pe drum, fac un popas şi, în timp ce se odihneau, copilul se joacă cu inelul. Un corb este atras de strălucirea inelului, vine pe neaşteptate, îl ia în cioc şi zboară cu el.

Mama şi însoţitorii sunt îngroziţi, deoarece inelul era singura dovadă a legitimităţii şi drepturilor copilului. În disperarea generală, copilul îşi păstrează sângele rece şi ia arcul de la unul dintre soldaţi, săgetează corbul şi recuperează inelul.

Întâmplarea a avut loc în vremurile când mioarele vorbeau cu ciobanii şi lupoaicele alăptau copiii orfani.

Chiar şi în mileniul trei, cea mai de preţ valoare tot identitatea a rămas, adică numele şi istoria, şi, la fel ca în legendă, în permanenţă se găsesc unii care încearcă să le fure.

Corbul săgetat simbolizează credinţa noastră că vom izbândi şi de data asta, iar inelul scăpat din cioc reprezintă recuperarea a ceea ce ne aparţine de drept.

”Pohta ce-am pohtit” (pofta ce-am poftit) este expresia celebră a domnitorului Mihai Viteazul, pe care a folosit-o când a realizat unirea Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. Ne-a lăsat-o scrisă cu mâna sa, pe unul dintre tratatele pe care le-a încheiat – ”Şi hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românească” – şi de atunci a devenit sintagma care exprimă împlinirea celei mai lăuntrice dorinţe.